La ce ne folosesc jocurile în viața reală? Există jocuri utile?

Chiar dacă jocurile sunt pentru timpul liber și le tratăm ca pe o distracție, natura le-a proiectat cu foarte multă seriozitate. Toate speciile se joacă pentru a învăța să supraviețuiască. Joaca este un simulacru al vieții reale cu înfruntările ei, iar puii de animale o practică pentru a se pregăti pentru ceea ce urmează: o viață dificilă, în care cel mai abil rezistă. Reversul e plin de învățăminte: cine nu se joacă suficient, nu va ști să supraviețuiască.

Jocuri UtileMai este această regulă valabilă și la oameni? Societatea ne protejează suficient încât să nu ne mai temem de accidentele naturale și în aparență nu mai avem nevoie de acest antrenament prematur. Însă, în realitate, avem și noi, oamenii, jungla noastră. Nu e împânzită cu liane și scorburi întunecoase de unde pândesc ochi lacomi, ci cu hârtii, convenții, instituții, concurență, examene, funcții și tot ce constituie mediul în care urmează să ne dezvoltăm și să supraviețuim. Există jocuri care ne ajută să ne descurcăm mai bine decât alții în acest labirint modern? La această întrebare vrem să răspundem în acest articol.

Ne-am propus ca dintre toate jocurile să-l alegem pe cel mai complex. Este singurul joc pe care computerele încă nu au reușit să-l rezolve și nu vor reusi încă mulți ani de-acum înainte. Și nu întâmplător este jocul care seamănă cel mai bine cu viața, cu misterele și surprizele ei, cu recompensele și esecurile ei, cu justiția și nedreptățile ei. Este vorba despre faimosul poker, jocul care a înflorit mai mult ca oricând în acest secol.

Iată câteva asemănări importante ale pokerului cu viața reală și cum ne poate ajuta stăpânirea acestui joc de cărți să ne descurcăm mai bine în carieră și în viața personală.

În primul rând, se spune despre poker că este un “joc cu informație incompletă”. Nu numai că nu știm cărțile oponentului nostru, dar acesta face tot posibilul să ne deruteze pentru a nu i le putea afla. Viața e plină de “informație incompletă”. Știm cu toții vechiul citat atribuit lui Francis Bacon: “Știința înseamnă putere”. Și știm cu toții cât de valoroase sunt informațiile în zilele noastre. Puterea, averile și dominația se obțin stăpânind informații în mod cât mai exclusiv. Ei bine, pokerul ne antrenează intens să ne descurcăm și să luăm decizii cât mai corecte având la dispoziție informații incomplete. Când oponentul nostru ne solicită o decizie, trebuie să reacționăm fără să știm exact cele două cărți pe care le are. Însă teoria pokerului ne învață să aproximăm și să decidem în funcție de cea mai probabilă posibilitate. Uneori vom greși, alteori vom decide perfect, iar pe termen lung va câștiga cel care va aproxima în mod corect cel mai des.

Apoi, nimic nu se aseamănă mai bine cu o negociere decât pokerul. Poate nu realizăm, însă viața este un lung șir de negocieri. Până și când mergem pe stradă ne negociem involuntar traseul pe trotuar pentru a nu ne tampona de trecători. Ne negociem și relațiile de orice fel: calitate versus calitate, defect versus defect. Ne negociem salariul, negociem prețuri, contracte, convenții, poziții și funcții. Și o facem cel mai des involuntar. Pokerul este un antrenor excelent pentru această delicată activitate. Fiecare pot se “negociază” fără să știm cu precizie ce as are oponentul nostru în mânecă – sau dacă chiar are un as. Jucătorii buni de poker sunt greu de păcălit și în viața reală. Ei își formează în timp un al șaselea simț care le permite să știe cât, cum și când să ceară pentru a obține ce vor.

O altă problemă de care ne lovim cu toții în viața reală este eternul conflict între termenul scurt și termenul lung. Pe termen scurt am fuma o țigară. Pe termen lung, țigara e dăunătoare. Și totuși o fumăm. De ce? Pe termen lung ar fi bine să ne ocupăm de proiectul nostru secret – fie că e o afacere, fie o carte care trebuie scrisă, fie o limbă străină de învățat. Însă pe termen scurt parcă mai comod e să derulăm la infinit și fără niciun folos feed-ul de pe Facebook. Iarăși, de ce optăm cel mai des pentru activități plăcute pe termen scurt, dar nocive pe termen lung? Sunt multe explicații, însă pokerul oferă o soluție. Acest joc ne antrenează să optăm pentru beneficiile termenului lung și să ignorăm avantajele iluzorii cu care ne tentează termenul scurt. La poker, avem ocazia să observăm iar și iar cum toate deciziile bune sunt inițial incomode. Un începător are tentația să refuze aceste decizii și să opteze pentru calea mai sigură. Însă un profesionist a învățat pe propria piele de nenumărate ori că o decizie comodă acum se va dovedi pe viitor nerentabilă. Vede asta în casierie și astfel își formează reflexul de a ieși în mod automat din zona de confort.

Însă lista de similitudini între poker și viața reală este mult mai lungă și ar fi nevoie de o carte întreagă pentru a le trece pe toate în revistă cum se cuvine. Și cum experiența proprie este cel mai bun profesor, vă puteți înarma cu un pachet de principii strategice simple și apoi puteți încerca acest joc fascinant.

Nu în ultimul rând, mai e ceva de stiut: pokerul este și un excelent contabil personal. Jucătorii de poker știu mai bine decât oricine să-și gestioneze fondurile – mai exact să-și țină “managementul bankroll-ului” în ordine.

Peste toate, ca orice joc, pokerul este și teribil de distractiv. Cum spuneam la început: joaca este concepută de natură să distreze, însă este și cel mai bun profesor.

În lumea jucătorilor de poker se spune că “pokerul se învață în două minute și se stăpânește într-o viață”. Nu cumva și viața însăși funcționează după același principiu?

 

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here