Dezvoltarea copilului în primul an de viață. Ghidul mişcărilor, potrivit kinetoterapeuţilor

Să devii părinte este, fără îndoială, una dintre cele mai mari provocări ale vieții. După euforia inițială și atmosfera de sărbătoare de la maternitate, mama și tatăl sunt cuprinși de o sumedenie de întrebări și de frici. Lună de lună, se vor întreba dacă fac ceea ce trebuie și dacă cel mic se dezvoltă normal.

Copii si ParintiTocmai de aceea, specialiștii de la Infant Kineto Clinic au pregătit un ghid al etapelor firești de dezvoltare, împărțite pe luni de viață, un real reper pentru proaspetele familii care, de multe ori, se simt neajutorate:

• 3 luni

La această vârstă, sugarul trebuie să stea în “postura păpușii”, adică pe burtă, cu sprijin pe antebrațe și cu capul ridicat. El trebuie să țină capul sus câteva minute și să îl întoarcă spre stânga și spre dreapta, iar, mai târziu, să se și joace în această poziție.

„De cele mai multe ori, părinții evită să-și așeze copilul pe burtică. Se tem că va vomita sau se va sufoca. Aceste lucruri nu se pot întâmpla dacă este supravegheat, încurajat și ajutat să își ridice capul, să își tonifice musculatura spatelui, pregătindu-se astfel pentru următoarea etapă”, explică Gabriela Nedel, kinetoterapeut principal, cu 16 ani experiență în lucrul cu copiii.

• Între 3 și 6 luni

În această perioadă, trebuie să se rostogolească. La început, se va întoarce doar pe o parte, primul pas spre rostogolirea pe burtă.

• 6 luni

Acum, copilul trebuie să stea în șezut și va reuși acest lucru în urma unui “antrenament”. Părintele îl așază în funduleț, sprijinit, de câteva ori pe zi, la început pentru câteva minute, după care crește și numărul reprizelor. Scopul este de a tonifia musculatura spatelui, a abdomenului și de a obține un echilibru mai bun în șezut.

„Așezatul copilului între perne nu este recomandat deoarece nu avem un control vizual bun asupra poziției spatelui, acesta putând fi cifozat sau înclinat. O greșeală pe care părinții o fac este aceea de a așeza mult prea devreme copilul în această postură, când musculatura nu este pregătită pentru a susține greutatea trunchiului și a capului”, avertizează Gabriela Nedel, specialista celui mai modern centru dedicat tratamentelor pentru copii.

• Între 6 și 7 luni

La această vârstă, copilul trebuie să se târască. De pe burtică, se va împinge în genunchi și se va ajuta de mâini pentru a se deplasa înainte și înapoi.

• Între 8 și 10 luni

Cel mic trece acum ușor de la târâre la statul în patru labe și, apoi, la mersul de-a bușilea.

• Între 9 și 12 luni

Acum, copilul se ridică în picioare cu sprijin, după care se deplasează în lateral, cu pasi adăugați. Când începe să capete încredere își desprinde mâinile de obiectul de sprijin și încearcă să-și gasească echilibrul, și chiar să faca unul sau doi pași.

„Recomand părinților să aștepte momentul când copilul se ridică singur în picioare și vrea să se deplaseze. Când va fi vremea, el singur va dori să fie ajutat de către cei din jur. Dacă vom grăbi momentul ridicării în picioare și al mersului, poate rezulta mersul pe vârfuri, dar și deficiențe ale coloanei mai târziu – curburile fiziologice ale coloanei vertebrale se formează în primii ani de viață. Există cazuri în care copilul este mai lent. Doar dacă depășește cu mult perioada în care ar fi trebuit să obțină anumite posturi sau moduri de deplasare – de exemplu, dacă a împlinit 18 luni și nu merge – trebuie să vă adresați medicului de recuperare sau kinetoterapeutului”, ne sfătuiește Gabriela Nedel.

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here